Postările din tagul ‘libertate’

Femeile (singure) l-au învins pe Romney

Romney a pierdut alegerile și se fac glumițe pe tema asta aici.

Dar lucrurile nu pot să rămână așa, citesc aici. Imediat după alegeri, pentru pierderea suferită de Mitt Romney, în căutarea vinovaților s-au găsit de fapt vinovatele. Ele sunt, mai exact, femeile singure, care au votat în favoarea lui Obama (în proporție de 67%). [ citeste mai departe ]

Vocea lui “Trebuie”

- Stii... Vreau un copil. Sau, as vrea un copil..., ii spune Isabela lui George. Cu gestul delicat care l-a cucerit, isi trece cu mana parul dupa urechi. Isi asaza apoi capul intr-o palma; e sprijinul ei pentru cateva secunde. Ii evita privirea. Spera sa spuna el ceva care sa rupa penibilul. De cateva luni incearca sa ramana insarcinata, dar nu stie de ce nu s-a intamplat asta pana acum.  Cumva, ceva din ea nu isi doreste catusele astea. Acum i se pare ca a prins putin curaj sa-i spuna si lui asta. [ citeste mai departe ]

Marşul Diversităţii. Varianta homofobă

Era sâmbătă şi în weekend urăsc  şi evit să mă grabesc. Oriunde. Mă grabesc destul în celelalte zile. În weekend vreau să fiu pe slow motion. Şi-mi iese. Cu diverse efecte secundare, evident-cum ar fi cel de sâmbătă dupa-amiază. Călcam agale în drumul meu spre marşul ce susţine diversitate, respect, drepturi, ingrediente de bază ale democraţiei din care România reuşeşte să facă mereu o tocăniţă cel puţin dubioasă.

Dar, surprise! Deşi curcubeele erau la câţiva metri, eu nu puteam să ajung la ele. [ citeste mai departe ]

Viaţa (nu) e în altă parte

Un cappuccino dublu, în centrul oraşului Budapesta, şi cele 20 de minute în care uiţi de tot ce te aşteaptă mâine, închizi ochii şi răsufli uşurat. Acum, aici, e bine. E soare, sunt cu oameni dragi, nu am nicio grijă şi viaţa e generoasă. E bine. Mai avem două zile de plimbare prin oraş, cumpărături, fotografiat, bucurie, răsfăţ. Sigur, apoi ne întoarcem, dar acum e bine. A, unde mai mergem anul ăsta? Poate Praga, poate Veneţia? [ citeste mai departe ]

Șansa vieții

Momentul etern este o funcție a timpului/spațiului, în care iluzia timpului este suspendată în trăirea intensă a vieții, în cadrul căreia evenimentele trecute și viitoare nu sunt separate de timp. Am putea să fim în momentul etern fiecare după puterea imaginației sale.  Poate pe o plajă imensă cu multe scoici. Poate într-o grădină labirintică. Poate într-o cameră plăcută nouă, ascultând muzică. Afară, pe stradă, privind cerul plin de nori. Făcând dragoste sau lecturând o carte. [ citeste mai departe ]

Adrenalino, treci acasă!

Că, uite, nici nu mai ştiu cum să te chem. Te-am luat cu binişorul şi nimic. Ţi-a plăcut să te las de capul tău, să umbli tu de nebună pe unde-ai vrut. Am zis că, deh, te-oi fi săturat şi tu să faci pe viitura, că nu ţi-o fi fost uşor şi poate mai vrei să-ţi tragi şi sufletul. Şi ţi-am dat drumul în lume, disperato.

Am văzut că lumea e dornică de tine, dar te caută numai pe unde nu eşti, că tu nu te dai la prima vedere. Te-a găsit acu' subtilitatea şi te-a apucat jocul intervertirii. Tu nu vezi că oamenii nu se mai recunosc? [ citeste mai departe ]

Jumătate Jupiter

Şi restul cal. Cu nervi, cu freamăt, cu tremur, coamă şi galop. Răscoleşti în crud până dai de jar. E fraged. Te uiţi la el şi-ţi vezi rotundul ochilor. Acum eşti tu. Apuci cu poftă şi mesteci cu odihnă. Îţi place. Îl dai încet pe gât şi simţi cum te-mplineşte. Jăraticul nu arde. El ştie să cuprindă şi să-nfierbânte lent. Vibrezi fără de frâu. Şi râzi în timp ce-l îmblânzeşti. E tot în sânge. Sunteţi totuna.

De flăcări nu te-apropii. Sunt cam neruşinate-n goliciunea lor şi prea unduitoare. Se lasă duse vântului şi nestatorniciei. [ citeste mai departe ]